Buna seara, Melania!

C: Nu ma asteptam sa te gasesc aici.

M: Dupa cativa ani buni, sa ne intalnim asa este de-a dreptul surprinzator ...

C: Da... Ce mai faci? Arati foarte bine, timpul nu te-a schimbat deloc. 

M: Si tu la fel, arati foarte bine. Te-ai schimbat totusi tare mult ... as putea jura ca ai o fata de tatic si sot autentic. (zambeste)

C: Am gasit fata asta pe undeva... cica prinde la dame!

M: Si ma rog, unde?

C: Poate ai lasat-o in partea ta de sifonier cand ai plecat.

M: Nu te prosti. Si? Cum iti merge? Esti casatorit? Ai copii?

C: Nu si nu. Dar tu?

M: Sunt o familista convinsa ... am de toate. Copil, sot, soacra, socru, mama, tata... tot! (rade)

C: Ai tot acel ras lipsit de griji, care ar face pe oricine sa se indragosteasca de tine intr-o clipa. Uimitor!

M: Nu a functionat de fiecare data ... (il priveste trist si il impringe in umar, ciupindu-l, cum se tachinau pe vremuri)

C: Eu, ma rog ... bai, esti tare frumoasa!

M: Multumesc, dar nu e cazul!

(o perioada de tacere incomoda, niciunul nu stie ce ar trebui sa zica)

C: Pot sa iti ofer ceva de baut?

M: Ah, nu, nu cred cred ca mai dureaza mult si ...

C: Atat cat mai dureaza! Lasa-ma sa iti rapesc cateva minute din viata ta asa cum amintirea ta mi-a furat ultimii ani ce au trecut doar pentru a-ti accentua lipsa ...

M: Dar stiu ca ai lucrat la replicile tale! (rade fortat, cum o facea mereu cand voia sa scape din situatii incalcite) ... Ok, un pahar de vin nu a omorat niciodata pe nimeni.

C: Cheers darling!

M: Noroc in a gasi ceea ce tot cauti, draga C.!

C: Pentru o revedere deloc lipsita de emotii!

M: Sa fie... pentru ce a fost.

C: Si... spune-mi despre fiul tau... cati ani are?

M: Aaah, destui... (inghite in sec si mana incepe sa ii tremure pe paharul de vin; respira adanc). E minunat, dar ce mama nu si-ar lauda copilul? O sa il vezi probabil. De fapt, pe el il astept. Face repetitii pentru serbarea de sfarsit de an... la cateva strazi de aici. Am spus sa ma adapostesc de frig pentru cateva ore aici. Il va aduce mama... si vom pleca.

C: Si sotul tau?

M: Ne intelegem foarte bine, ne completam. Rar gasesti un om dispus sa te implice in viata lui cand tu ai deja... o familie. El m-a invatat ca inainte de dragostea aceea care te consuma, e nevoie de respect, sa stii ca te poti baza pe celalalt, pana la urma el m-a invatat sa fiu o mama intr-o familie.

C: Deci esti fericita.

M: Asa ar trebui.

C: M-ai uitat destul de repede. (o apuca de mana)

M: Sa nu discutam asemenea lucruri. Poate am fost nevoita sa aleg ce era mai bun, nu doar pentru mine. Noi am fost frumosi impreuna, dar implinirea ne-a fost data separat.

C: Dar pentru cine? Crezi ca mie mi-a fost usor sa traiesc fara tine? Uita-te la mine! In ochii mei... a trecut atat de mult si totusi nu am reusit sa te inlocuiesc definitiv! Pe cand tu....

M: Te rog,e inutil! Sa ne bucuram de aceasta poate ultima revedere. (isi retrage mana)

C: Da, dupa vei pleca, din nou, trantind o usa grea in spatele tau.

M: Puteai sa ma cauti! Ce ai vrea acum? Sunt o femeie maritata, nici macar prieteni nu putem fi!

C: Si te-ai fi intors de te-as fi cautat? Am facut-o si disparusei! Cand am auzit de tine de la prieteni, erai deja cu tipul asta... oricine ar fi el.

M: Nu stiu... probabil ca nu.. atunci nu ai prea stiut cum sa iti explici sentimentele si, fix ca acum, vorbeam prea mult si faceam prea putin. Nu evoluam, C. Te tineam pe loc si nu era ....

C: Dar te iubesc si acum, Melania!

M: (tace cateva minute si bate in masa cu degetele ritmat) Fiul meu! Iata-l... Trebuie sa plec... Adio, C! Vei fi fericit mai curand decat crezi!

C: Buna seara, Melania!

O privea departandu-se din nou... cum se unduia si era gata sa cada din cauza presiunii ce se crease intre ei. Ce baiat mare pare sa aiba... cati ani o fi avand? 7-8 ? Dar cum asa? Au trecut doar 8 de cand plecase. Sau or fi trecut mai multi? Isi amintea doar ca a baut mult dupa ce a realizat ca nu se mai intoarce. O fi uitat ...

Zambetul si bucuria ce ii luminau fata copilului cand o privea pe mama sa venind spre el ii aminteau de el, in copilarie. De cand nu se mai gandise la mama sa... Era dureros.

Poc... s-a trantit usa. Alti oameni nu au auzit zgomotul, dar lui parca i s-au inundat urechile de durere. Au plecat. A plecat iar, si acum e definitiv, a plecat la un alt barbat... unul care a stiut sa o castige.

Dar e ceva chinuitor lasat in urma ... iese lasandu-si totul la bar si tipa dupa ei:
 MELANIA, ACELA E COPILUL MEU!

Dar Fericire de unde?

Nu ai nevoie de multe cuvinte ca sa spui uneori ca esti fericit.Si egoist.De ce?Pentru ca imparti implinirea ta doar prin cuvinte si ceea ce traiesti ascunzi,pastrezi doar pentru tine.Dar ai tot dreptul..da!..il ai.

Fiecare este fericit in felul lui..cu siguranta depinde foarte mult de noi..de scopurile si idealurile noastre,de caracter,de asteptari...astfel ca Fericirea pentru fiecare vine intr-un timp si dimensiune diferita.Si pleaca..atunci cand ii dai drumul.Sau cand ai nevoie de alta.

Cand esti fericit?

Uneori cand reusesti sa aduci un zambet pe chipul celui pe care il iubesti..

Sau cand te trezesti dimineata,dar nu simti oboseala curgandu-ti prin vene pentru ca ziua va avea un scop pentru tine..si tocmai a inceput.

Sau cand iti cumperi o carte din banii tai...

Sau cand iti gadila simturile mirosul vechi al cartilor de la biblioteca..

Sau aroma cafelei bauta la o ora oarecare si fara vreun motiv anume..

Sau aburul ceaiului care e acelasi ca si in copilarie.

Sau amintirile ce nu pot fi sterse nici de cea mai groaznica durere,de cel mai crud timp si de altfel,nu pot fi cumparate de toti banii din lume.

Dar si cele neplacute...devin motiv de fericire..paradoxal...pentru ca ai reusit sa treci peste ele,deci esti puternic!Si trebuie sa te apreciezi pentru asta.

Esti fericit mereu cand apare soarele...lumina e viata,iar caldura este esenta noastra.

Dar si chiar ploaia iti aduce implinirea...sa alergi prin ploaie,sa sari in baltoace,sa te uzi cu totul si sa te pierzi in nebunia unui sarut sub picaturile marunte si dese.

Sau cand scrii poezii!..ori le inveti pe cele care te reprezinta sau marcheaza in mod placut.

Sau canti...pentru altii si impreuna cu ei!
Sau desenezi o inima stramba si pui numele lui/ei in ea...e atat de copilaresc incat dupa aceea rupi sau arzi foaia,dar ai facut-o si asta conteaza.

Sau citesti o carte si te identifici cu vreun erou,ori din contra..critici totul, stilul prost ce te amuza pana la dezgust.Si pentru simtul tau rafinat..din nou..fii mandru!

Sau bei o bere,fumezi o tigara si spui linistit.."azi nu ma intereseaza nimic din tot ce e rau.nu vreau sa ma intereseze."

Sau cumperi un cadou pentru mama ta si te simti minunat cand zambeste,lacrimeaza si o vezi cum se bucura...ea e femeia ce ti-a dat viata!Fii fericit ca o ai.

Sau cand ii ceri inca ajutorul tatalui tau,desi poate nu mai ai nevoie,dar stii ca il faci mandru cand ii spui.."sunt copilul tau,voi avea mereu nevoie de tine"

Sau cand iti revezi prietenii si stii ca de acum totul va fi bine.

Esti fericit cand ceri iertare,insa spre a fi iertat,nu pentru a strange si mai mult cercul de superficialitate ce ne sufoca.

Si cand ierti..fa-o mai des,dar nu uita niciodata.Astfel nu vei mai fii ranit.

Esti fericit cand primesti un sms dragut..

Sau cand te suna vreun prieten si barfiti pana la epuizarea bateriei/creditului...si cand inchizi iti e mai dor de el.

Sau euforia dupa concertul trupei preferate.

Sau dupa o vacanta la mare...

Esti fericit cand vine vara!

Si iti poti indeplini planurile pe care ti le-ai facut un an intreg...

Cand spui "te iubesc"...si chiar o simti.

Dar mai ales..cand esti iubit.

Cand te tine mereu el/ea de mana si iti sopteste inapoi un "te iubesc" ce te tulbura.

Eu sunt fericita.

Sunt lucruri marunte.

E viata mea.

Blestemul zeilor

Voi bieti necugetati,

Voi slabilor...

Voi Oameni!

Cereti mereu iubirea,

Ori la final pieirea.

Nu stiti deloc petrece,

Deloc stiti pretui,

Darul ce Noi vi-l dam...

Acela de-a trai!

Gresiti mai mult de-o viata

S-apoi cereti povata

La cerul vostru larg,

Lacas al nostru sacru.

Noi,zeii,v-ascultam,

Mereu tot cugetam,

Va mai primim chiar ruga

De sincera-i sau nu.

Dar voi....voi Oameni!

Noi puri cum v-am lasat,

O cale ati gasit..

cu toti v-ati pangarit!

Ispita va e mama,

Si dragostea e dorul!

Mai sus de nemurire

Voi puneti viata scurta.

Rusinea va-nconjoara,

Dar voua nu va pasa..

O draga fata plange

Simtirea ce o lasa.

Voi va iubiti pe voi!

Ori ati uitat ce-i cinstea,

Aceea de-a gasi

Calea de inceput?

De cate ori va pasa?

Ispita va apasa!
iar noi..iertam mereu

Greseala ce-am creat.

Nu veti gasi nicicand

Ceea ce cautati!
Caci pe vesnicie

De ea veti uitati!

Asemenea cum voua

De noi chiar nu va pasa,

Asemenea si ea

In urma tot va lasa!
Caci e inselatoare,

Si falsa,si chiar scurta!
Mai buna-i suferinta..

Decat blestemul ei.

Voi ati ales minciuna

Caci fals va este chipul.

V-am dat asemanarea,

Dar nici ca ii la fel.

Noi sfere v-am creat,

Dar ati gasit pacat,

S-atunci v-am blestemat

In doua sa va rupeti!
Si sa cadeti in jos,

Departe de lumina

Unde-om putea veghea

Asupra voastr' etern..

Perechea sa ti-o cauti

Caci ea iti este pacea

Te-am blestemat pe tine!

TU,biet Om muritor!

Dar ceea ce nu stii

E ca n-o vei mai gasi,

Doar falsa-ti este firea,

De Noi!tu ai uitat.

Fii blestemat atuncea...

Sa nu cunosti iubirea!
Cei ce iti sunt mai dragi,

Ei nu te-or pretui,

Te-or face sa te chinui..

Platindu-ti de acum

Acel pacat cel mare

Ce-n inima se afla

Si ochii il tradeaza,

Nu te ascunzi deloc.

De cine te-ai ascunde?

De Noi oare ai vrea?

Dar cum sa reusesti

De Creatori sa scapi?

Nicicand in ast' lume

Tu pace sa nu ai!

Pe cel ce il iubesti,

Pe acela sa nu-l ai!

Dar daca vreodata...

Oi vrea a te intoarce..

Si sufletul ti-o plange,

Si sincer ai sa fii...

Noi te-om primi-napoi.

Nu plange,Tu,Om slab!

Nu iti grabi pieirea,

Ci lacrima cea grea

Tu cata s'o goneste!

Caci ruga ti-a ramas

Blestemul sa-l dezlegi..

De visul tau preascump!
De el ai sa te legi.

Cazand in nesimtire

Atunci noi ti-om aduce

O dulce mangaiere

Aceea ce-o ravnesti.

Fii blestemat doar

 De ai uitat de Noi! 

Aceea ce-i iubi,

Aceea nu-i gasi!

Autobuzul 226....Universul meditatiei liceenilor plictisiti de activitati prea matinale,prea nesemnificative,prea numeroase si cu siguranta,mult prea solicitante.Universul meu de 30 de minute.Piata Romana-Complex Comercial Rahova....Acelasi drum..aceleasi intrebari ..iar si iar...De ce faci toate astea?De ce nu simti nimic?De ce nu suni pe cineva sa ii spui cat de mult il/o iubesti?Nu ai pe cine...?...Ba ai...Dar...Sa spui sincer esti o incapabila din punct de vedere sentimental.Minti,manipulezi,planuiesti totul pentru simpla ta satisfacere,din toate punctele de vedere.Folosesti si arunci..fara o remuscare macar.DE CE?La ce bun ca lupti pentru ceva,iar cand obtii te plictisesti?Ai o problema..nu te-ai despartit de copilarie.Si nu in sensul pozitiv...Caci toti urmarim sa ne pastram inocenta si tineretea...Dar nu vezi ca ramai singura?Nu iti e frica?Deloc?

Le temoignage..

A:Stii ca....

B:Nu.Ce sa stiu?

A:Ca..EA!..

B:Ce e cu EA?

A:Pai...mai are putin si se casatoreste...S-a indragostit...Iubeste...

B:Cum asa?EA?Cred ca glumesti..Te rog inceteaza...Hai sa bem ceaiul asta discutand despre altceva!

A:Imi pare rau...da' iti zic sigur..EA se marita!Inca putin si gata!

B:Gata cu?Cu iubirea mea...Ce sa ii fac...Desi nu cred..EA nu e in stare sa iubeasca..Ti-o jur!

A:Eh..uite ca pricajitul asta are parte de iubirea noastra...

B:Noastra?ei?!Cum asa?

A:Ce rost are acum sa mai tac...Si eu..si tu..am iubit-o.

B:Zau?

A:Zau...

B:Cred ca trebuia sa cer doar un pliculet de zahar la ceai...

A:Da..si eu sunt obisnuit asemenea.

B:Vremea asta mi se pare tare mohorata..trista...

A:Intr-adevar,dar este anotimpul ploilor...E normal.

B:O sa cer si un rom.

A:Da..comanda doua,te rog.

B:Si cine e acesta pe care EA il primeste ca barbat?

A:Un oarecare.

B:Nu se prea poate.EA nu iubeste,ti-o spun..

A:Mi-o spui,tovarase,dar iti zic..EA se marita!

B:DAR DE CE?

A:Sa iti spun sincer..nu stiu.Nu tipa..se uia lumea la tine.

B:La dracu cu lumea.Inca pastrez ca prostul scrisoarea ei de adio,o sticla de parfum,acum goala, ce i-o cumparasem in voiajul nostru la Paris...inelul de logodna...si poza ei pe noptiera mea.Cine e acest barbat care imi naruie universul?

A:Un artist mut.

B:Mut?

A:Cum iti zic,mut.

B:Cu tot respectul,domnule,am impresia ca ma iei in ras!

A:Tare as vrea!Nu auzi ca si eu am iubit-o pe aceasta femeie?

B:Ba aud!Si cu atat de mult calm mi-o recunosti!Si cum e mut?Nu vorbeste?I-a inghtit Iadul limba?Cum a fost atunci in stare sa indulceasca sufletul ei inveninat?

A:Cu vorbele sigur nu.Am tot vorbit cu oamenii alaturi de care mai ieseam..Cand..stii tu..tu si EA...

B:Urma sa fie a mea!EA!Si totusi intr-o dimineata de mai...a lasat scrisoarea pe biroul meu..fara nicio remuscare..si a plecat!

A:Dar nu ai cautat-o?

B:Ei,dar cum...O caut si acum..Ii mai simt parfumul vag pe cate un asternut si incep sa ii caut atingerea,privirea..peste tot...in poze,in amintiri,in vis.Dar de cautat..mi-a interzis sa o caut.De altfel..stiam ca a plecat la Paris..

A:S-a intors.Si se marita.

B:Domnule...mentin..te joci cu sentimentele mele.

A:Tare as vrea sa nu o fac.Si eu am iubit-o.

B:Nu te condamn.Cati barbati nu au iubit-o oare?

A:Atatia cati nu au avut parte de ea.

B:E macar blond?

A:Cine?Pricajitul ala?

B:Da....ala....

A:Ei...nu as sti sa iti spun.E frumos...Are ochii de un albastru intunecat...si mari,de parca mereu sunt pe post de iscoade...Parul...ei..aceasta culoare nu are un nume...si carlionti..Si chipul ii pare neatins de ani...Dar e mut!Iti spun..E MUT!

B:Si cum ii zice ca o iubeste?

A:Asta e...Nu ii spune..De asta si a ramas a lui...

Dar daca...

Dar daca totusi el o va alege pe ea?Dar daca totusi ma va alege pe mine si va ramane cu gandul la ea?Dar daca doar trupul sau este al meu,iar sufletul-i departe?Atunci ce?

Si tot astfel,daca inchid ochii,vad mana mea mai mica decat amandoi..in fapte..lumea-i visul sufletului nostru!

Vorbeste-mi deci!Glasul tau ma doare,ma ucide incetul cu incetul,dar nu mai pot fara el!

Roaga-te pentru mine.

Decor obisnuit.Aceeasi camera,acelasi pat,probabil ca si ei erau la fel.Cu bune sau rele erau impreuna de ceva timp...Isi consumasera adolescenta impreuna,impartind seara de seara un cearceaf inflorat(pe care,bineinteles,el il ura).Parintii si cei apropiati nu intelegeau taina apropierii lor si mai ales,cum rezistase relatia asta,care pornise de la inceput cu sanse minime de a ramane impreuna mai mult de 1 saptamana.Pur si simplu,potrivit gandirii firii omenesti si a legilor logicii ei nu puteau rezista ca si cuplu.Daca intrebai orice persoana din exteriorul universului lor ce parere are ti-ar fi raspuns desigur ca "el a prins-o in mrejele sale si nu i-a fost greu sa o aduca in starea de visare pe aceasta copila atat de devreme intrata in lumea necunoscuta a iubirii".Parintii fetei nu il suportau,considerandu-l un neserios,nu intelegeau aspectul lui si mai ales pasiunile,nu credeau vreodata ca el are sa faca bani din arta pe care atat de mult o slujeste si pretuieste,dar incercau sa accepte relatia aceasta si fusesera de acord sa ii lase sa locuiasca impreuna in camera ei portocalie,din fundul apartamentului.Simteau ca asa o au mai aproape si pot avea inca grija de copila lor.Parintii lui...lor nu le pasa,de fapt.Erau incantati de noua lui prietena,pe care o cunoscusera intr-o seara banala,in care plouase exagerat,iar el o adusese pana la casa sa pentru a-i da un tricou uscat spre a o feri de vreo raceala urata.In rest,erau mai mereu plecati...Pe baiat nu il deranja.Nu ii pretuise niciodata prea mult..primii lui ani din viata ii petrecuse cu bunica,apoi prin gradinite cu program prelungit,apoi scoli cu internat,iar la liceu deja era destul de mare pentru a se putea descurca singur.Acum...acum era la facultate si locuia cu prima fiinta pe care o iubise cu adevarat.Cu ea.Deci impreuna cu parintii sai petrecuse cateva zeci de week-end-uri sau saptamanile scurte ale vacantei de iarna,Pasti sau vara...si asta doar ca sa dea impresia unei familii perfecte.Avea tot ce isi dorea,din punct de vedere material si invatase cu timpul sa se bucure,cu adevarat,de consecinta aceasta a plecarilor dese alor sai.Ea...era ceva mai putin bogata in ani si experienta decat el,dar il iubea.Stia asta,reusise sa o simta in tot acest timp.Ultimul an de liceu,note bune,idealuri inalte,planuri deja fixate,parinti intelegatori si dragostea sa ce o astepta mereu la sfarsitul programului de scoala in spatele portilor liceului.Il iubea cu toate calitatile,dar mai ales defectele sale.Uneori si-ar fi dorit ca noptile sa fie mai lungi,iar aproprierea lor sa nu se termine,alteori o facea sa planga si si-ar fi dorit sa nu il fi cunoscut niciodata,dar ceea ce nu stia era ca in spatele usii pe care o trantea...si el plangea.De ciuda,de durere,de dor.Si se intorcea mereu sa o ia in brate si sa o alinte,o facea sa il ierte...si ii mai cerea ceva mereu..."Roaga-te Dumnezeului tau sa nu ma ia niciodata din leganul bratelor acestora atat de calde".