joi, 31 ianuarie 2013

Clinging

Un cuvant englezesc ce m-a bantuit in ultimele zile.
M-am simtit adesea "agatata" de lucruri, locuri, oameni. In mod inutil. Cu timpul aproape ca ma chinuiam sa ma rup de ele.

Am reusit sa fac asta in ultimele zile si ma simt cumva deasupra tuturor realizarilor de pana acum. Sa lasi lucrurile care te tin in trecut sa mai stea in viata ta doar sub forma de amintiri.... e bine. Si sanatos. Si eliberator.
Cu siguranta nu am facut-o cand m-am laudat ca o voi face, sau cand enervata de respectivul lucru am jurat ca il voi abandona... pur si simplu, s-a intamplat cand a fost momentul. Si inlocuirea nu e un remediu.

Nu poti inlocui un prieten cu altul, un iubit, o bluza, un telefon... si mai ales, o ruda.
Insa solutia nu a fost sa ii inlocuiesti. Nici abandonul. Ci renuntarea voluntara si transformarea acestora in ceva nou in viata ta. Sustin, de asemenea, indiferenta si uitarea. Insa acestea se instaleaza involuntar, ne vor elibera fara sa ne dam seama. Primul pas este acela de a accepta ca trebuie sa "let things go".

Astazi am stat de vorba cu un oarecare baiet din trecutul meu, care mi-a fost tare drag. Alaturi de care imprejurarile continua sa ma aduca aproape probabil pentru amuzamentul kharmei. Candva conversatiile noastre contau in valoarea lor masurata in sentimente si artificii hormonale, astazi... au contat cat sa schimbam cateva glume si sa realizez ca acest prag important pe care voiam sa il trec, in sfarsit ... mi s-a deschis spre scara superioara. Nu ma mai agat de acest individ, nu imi mai pasa. Nu l-am inlocuit pentru ca nu era intr-atat de bun incat sa fie schimbat cu o persoana mai speciala; nu l-am abandonat, pentru ca am mai facut-o de atatea ori, si destinul ne-a adus cumva impreuna. Nu l-am ignorat, ci m-am maturizat. Si am incetat sa ma mai agat. Cel mai bun mod de a trece peste dorul cuiva sau a ceva este sa ii scoti in evidenta punctele slabe. Si daca acele defecte te fac sa ai second thoughts, nu mai continua sa stai agatat... pentru ca nu acolo e locul tau.

In orice caz, nu acest episod m-a facut sa ma simt atat de bine. Ci un sir de multe alte piese de domino, carora le-am dat vant undeva pe la inceputul anului si continua sa se darame una pe alta. Spre binele meu.

Binele meu - pasiunile mele- fericirea sufletului meu. Aceste lucruri mi-am propus sa le urmaresc indeaproape in anul acesta. Am alergat anul trecut dupa naluci si vise ce nu erau ale mele, doar ca sa ajung aici. Si e bine. Cu siguranta voi alerga in continuare.
In curand o sa revin la una dintre placerile mele vinovate - teaching. :) Mai multe despre acest subiect dupa prima experienta! Pot doar sa dezvalui ca.... am un zambet urias cand ma gandesc la micutii mei invatacei.

Miss Mellanie... out! ... pentru moment. Sunt cu ochii pe voi...