Autobuzul 226....Universul meditatiei liceenilor plictisiti de activitati prea matinale,prea nesemnificative,prea numeroase si cu siguranta,mult prea solicitante.Universul meu de 30 de minute.Piata Romana-Complex Comercial Rahova....Acelasi drum..aceleasi intrebari ..iar si iar...De ce faci toate astea?De ce nu simti nimic?De ce nu suni pe cineva sa ii spui cat de mult il/o iubesti?Nu ai pe cine...?...Ba ai...Dar...Sa spui sincer esti o incapabila din punct de vedere sentimental.Minti,manipulezi,planuiesti totul pentru simpla ta satisfacere,din toate punctele de vedere.Folosesti si arunci..fara o remuscare macar.DE CE?La ce bun ca lupti pentru ceva,iar cand obtii te plictisesti?Ai o problema..nu te-ai despartit de copilarie.Si nu in sensul pozitiv...Caci toti urmarim sa ne pastram inocenta si tineretea...Dar nu vezi ca ramai singura?Nu iti e frica?Deloc?

Le temoignage..

A:Stii ca....

B:Nu.Ce sa stiu?

A:Ca..EA!..

B:Ce e cu EA?

A:Pai...mai are putin si se casatoreste...S-a indragostit...Iubeste...

B:Cum asa?EA?Cred ca glumesti..Te rog inceteaza...Hai sa bem ceaiul asta discutand despre altceva!

A:Imi pare rau...da' iti zic sigur..EA se marita!Inca putin si gata!

B:Gata cu?Cu iubirea mea...Ce sa ii fac...Desi nu cred..EA nu e in stare sa iubeasca..Ti-o jur!

A:Eh..uite ca pricajitul asta are parte de iubirea noastra...

B:Noastra?ei?!Cum asa?

A:Ce rost are acum sa mai tac...Si eu..si tu..am iubit-o.

B:Zau?

A:Zau...

B:Cred ca trebuia sa cer doar un pliculet de zahar la ceai...

A:Da..si eu sunt obisnuit asemenea.

B:Vremea asta mi se pare tare mohorata..trista...

A:Intr-adevar,dar este anotimpul ploilor...E normal.

B:O sa cer si un rom.

A:Da..comanda doua,te rog.

B:Si cine e acesta pe care EA il primeste ca barbat?

A:Un oarecare.

B:Nu se prea poate.EA nu iubeste,ti-o spun..

A:Mi-o spui,tovarase,dar iti zic..EA se marita!

B:DAR DE CE?

A:Sa iti spun sincer..nu stiu.Nu tipa..se uia lumea la tine.

B:La dracu cu lumea.Inca pastrez ca prostul scrisoarea ei de adio,o sticla de parfum,acum goala, ce i-o cumparasem in voiajul nostru la Paris...inelul de logodna...si poza ei pe noptiera mea.Cine e acest barbat care imi naruie universul?

A:Un artist mut.

B:Mut?

A:Cum iti zic,mut.

B:Cu tot respectul,domnule,am impresia ca ma iei in ras!

A:Tare as vrea!Nu auzi ca si eu am iubit-o pe aceasta femeie?

B:Ba aud!Si cu atat de mult calm mi-o recunosti!Si cum e mut?Nu vorbeste?I-a inghtit Iadul limba?Cum a fost atunci in stare sa indulceasca sufletul ei inveninat?

A:Cu vorbele sigur nu.Am tot vorbit cu oamenii alaturi de care mai ieseam..Cand..stii tu..tu si EA...

B:Urma sa fie a mea!EA!Si totusi intr-o dimineata de mai...a lasat scrisoarea pe biroul meu..fara nicio remuscare..si a plecat!

A:Dar nu ai cautat-o?

B:Ei,dar cum...O caut si acum..Ii mai simt parfumul vag pe cate un asternut si incep sa ii caut atingerea,privirea..peste tot...in poze,in amintiri,in vis.Dar de cautat..mi-a interzis sa o caut.De altfel..stiam ca a plecat la Paris..

A:S-a intors.Si se marita.

B:Domnule...mentin..te joci cu sentimentele mele.

A:Tare as vrea sa nu o fac.Si eu am iubit-o.

B:Nu te condamn.Cati barbati nu au iubit-o oare?

A:Atatia cati nu au avut parte de ea.

B:E macar blond?

A:Cine?Pricajitul ala?

B:Da....ala....

A:Ei...nu as sti sa iti spun.E frumos...Are ochii de un albastru intunecat...si mari,de parca mereu sunt pe post de iscoade...Parul...ei..aceasta culoare nu are un nume...si carlionti..Si chipul ii pare neatins de ani...Dar e mut!Iti spun..E MUT!

B:Si cum ii zice ca o iubeste?

A:Asta e...Nu ii spune..De asta si a ramas a lui...

Dar daca...

Dar daca totusi el o va alege pe ea?Dar daca totusi ma va alege pe mine si va ramane cu gandul la ea?Dar daca doar trupul sau este al meu,iar sufletul-i departe?Atunci ce?

Si tot astfel,daca inchid ochii,vad mana mea mai mica decat amandoi..in fapte..lumea-i visul sufletului nostru!

Vorbeste-mi deci!Glasul tau ma doare,ma ucide incetul cu incetul,dar nu mai pot fara el!

Roaga-te pentru mine.

Decor obisnuit.Aceeasi camera,acelasi pat,probabil ca si ei erau la fel.Cu bune sau rele erau impreuna de ceva timp...Isi consumasera adolescenta impreuna,impartind seara de seara un cearceaf inflorat(pe care,bineinteles,el il ura).Parintii si cei apropiati nu intelegeau taina apropierii lor si mai ales,cum rezistase relatia asta,care pornise de la inceput cu sanse minime de a ramane impreuna mai mult de 1 saptamana.Pur si simplu,potrivit gandirii firii omenesti si a legilor logicii ei nu puteau rezista ca si cuplu.Daca intrebai orice persoana din exteriorul universului lor ce parere are ti-ar fi raspuns desigur ca "el a prins-o in mrejele sale si nu i-a fost greu sa o aduca in starea de visare pe aceasta copila atat de devreme intrata in lumea necunoscuta a iubirii".Parintii fetei nu il suportau,considerandu-l un neserios,nu intelegeau aspectul lui si mai ales pasiunile,nu credeau vreodata ca el are sa faca bani din arta pe care atat de mult o slujeste si pretuieste,dar incercau sa accepte relatia aceasta si fusesera de acord sa ii lase sa locuiasca impreuna in camera ei portocalie,din fundul apartamentului.Simteau ca asa o au mai aproape si pot avea inca grija de copila lor.Parintii lui...lor nu le pasa,de fapt.Erau incantati de noua lui prietena,pe care o cunoscusera intr-o seara banala,in care plouase exagerat,iar el o adusese pana la casa sa pentru a-i da un tricou uscat spre a o feri de vreo raceala urata.In rest,erau mai mereu plecati...Pe baiat nu il deranja.Nu ii pretuise niciodata prea mult..primii lui ani din viata ii petrecuse cu bunica,apoi prin gradinite cu program prelungit,apoi scoli cu internat,iar la liceu deja era destul de mare pentru a se putea descurca singur.Acum...acum era la facultate si locuia cu prima fiinta pe care o iubise cu adevarat.Cu ea.Deci impreuna cu parintii sai petrecuse cateva zeci de week-end-uri sau saptamanile scurte ale vacantei de iarna,Pasti sau vara...si asta doar ca sa dea impresia unei familii perfecte.Avea tot ce isi dorea,din punct de vedere material si invatase cu timpul sa se bucure,cu adevarat,de consecinta aceasta a plecarilor dese alor sai.Ea...era ceva mai putin bogata in ani si experienta decat el,dar il iubea.Stia asta,reusise sa o simta in tot acest timp.Ultimul an de liceu,note bune,idealuri inalte,planuri deja fixate,parinti intelegatori si dragostea sa ce o astepta mereu la sfarsitul programului de scoala in spatele portilor liceului.Il iubea cu toate calitatile,dar mai ales defectele sale.Uneori si-ar fi dorit ca noptile sa fie mai lungi,iar aproprierea lor sa nu se termine,alteori o facea sa planga si si-ar fi dorit sa nu il fi cunoscut niciodata,dar ceea ce nu stia era ca in spatele usii pe care o trantea...si el plangea.De ciuda,de durere,de dor.Si se intorcea mereu sa o ia in brate si sa o alinte,o facea sa il ierte...si ii mai cerea ceva mereu..."Roaga-te Dumnezeului tau sa nu ma ia niciodata din leganul bratelor acestora atat de calde".

Domnisoara Christina

Ma vei iubi,pareau ca spun ochii ei.Ai vazut ce usor mi-a fost sa te sugrum de groaza.Cum te vei arunca in bratele mele!Ce calda va fi coapsa mea pentru tine,iubitule!Gand dupa gand,fara graba,firesc...Invata-te cu mine alaturi,iubitule!Iata,aceasta este mana mea si ea te mangaie fara sa te sperie,ea iti va aduce bucurie,mana aceasta;o simti acum,o simti pe obrazul tau lipita?Cand mana-mi-ti va atinge fata,sangele ti se va risipi,rasuflarea intreaga ti se va scurge intreaga in cosul pieptului si cu fata alba,cu fruntea inghetata,vei zacea moale in pat.

Suflet intreg.

Plec la mare.Plec de acasa.Plec cu ea.Plec cu ele.Plec cu ei.Plec departe.Plec sa imi caut fericirea.Plec sa imi ard pielea.Plec sa imi intregesc sufletul in apa sarata a marii.Plec sa uit.Ah..am plecat .

Multumesc,dar am nevoie de tine.

Am 15 ani.Da..inca am!Pentru ca mai sunt 38 de zile pana imi schimb varsta.Am invatat cu greu si totusi intr-un timp prea scurt ca timpul este impartit in trecut,prezent si viitor..si ca totusi,la un moment dat,stam si meditam la faptul ca nu am realizat tot ce ne-am fi dorit,ca am lasat in urma farame de vise spulberate,ca nu le-am oferit destule clipe impreuna celor pe care ii iubim..si ne intrebam de ce..Pai..pentru ca noi,oamenii,suntem prea preocupati sa ne criticam trecutul si sa ne planificam viitorul incat uitam de prezent si astfel nu avem timp de propria noastra viata.Si trece asa de usor..ah..si o spun eu care sunt abia la inceput de drum!Azi m-am angajat.De fapt..am luptat atat sa ma angajez...De ce?Pentru bani?!As fii ipocrita daca as spune ca nu..si totusi..:-?..nu doar pentru asta!Cand m-au intrebat la interviu de ce vreau sa ma angajez..de ce nu ma bucur de copilaria mea..am raspuns.."Am timp pentru toate..si simt ca nu am destule responsabilitati.Vreau sa imi fac mama mandra si sa dovedesc (practic) ca ma pot descurca"..Tipa a suras si mi-a spus ca este un raspuns foarte entuziast si placut.Si m-au accepat.Primul meu interviu=primul meu job.O adevarata realizare pentru un copil!Mama a inceput s planga..nu m-a prea luat in serios cand i-am spus ca o sa ma angajez...era obisnuita intr-adevar sa o suprind cu note bune,premii si un comportament mai mult decat ok..dar sa ma angajez?!M-a rugat sa ii povestesc cum a fost totul...si ochii ii sticleau...bucurie,emotie,lacrimi,iubire...asta oglindeau.Am vrut sa ma ridic si sa plec in camera sa ma schimb,iar ea m-a prins de mana si mi-a spus mai mult soptit.."acum sunt linistita..pot sa plec impacata de pe acest pamant,caci te vei descurca mereu..au meritat toate lacrimile si eforturile depuse pentru a te creste...eu si tata suntem mandri de tine...".Ok.Cuvinte emotionante,bineinteles.Stiu cat ma iubeste,iar eu o ador.Nu pun nimic mai presus de Dumnezeu si parinti..dar de sa imi vorbeasca despre moarte cand eu abia incep sa muncesc pentru ea,pentru tata,pentru mine,pentru noi?!Nu mai vorbi despre viitor ,muma draga,vin' mai bin' degrab' si dezmiarda-ma ca atunci cand ma leganai catinel.Te iubesc si iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine zi de zi.Dar cel mai important..am nevoie de tine!

...

Primele raze de soare se strecoara deloc timid printre jaluzelele tale..ma tii in brate si telefonul imi suna in disperare..hainele ma asteapta sa le imbrac si parca o aud pe mama strigandu-mi din nou ca vrea sa o rup cu tine..inchid ochii si ma ghemuiesc la loc.Si te trezesti tu razand si imi spui.."iar ai dormit aici?"...imi saruti pielea arsa de soare si ochii tai ii simt cum ma fixeaza.Ma dau batuta si ii deschid si eu pe ai mei.Este o noua zi.Ma scol pentru ca eu pregatesc cafeaua de dimineata.Din nou razi.."Fara cafea astazi!"..Imi pregatesc eu una..o beau..ma imbrac..imi strang schitele de prin camera..imi inchei nasturele de la pantaloni..te sarut si plec..si tu ramai in urma pe jumatate adormit.Ti-am lasat un biletel la bucatarie.."Azi te iubesc.Suna-ma pe la 3".