Roaga-te pentru mine.

Decor obisnuit.Aceeasi camera,acelasi pat,probabil ca si ei erau la fel.Cu bune sau rele erau impreuna de ceva timp...Isi consumasera adolescenta impreuna,impartind seara de seara un cearceaf inflorat(pe care,bineinteles,el il ura).Parintii si cei apropiati nu intelegeau taina apropierii lor si mai ales,cum rezistase relatia asta,care pornise de la inceput cu sanse minime de a ramane impreuna mai mult de 1 saptamana.Pur si simplu,potrivit gandirii firii omenesti si a legilor logicii ei nu puteau rezista ca si cuplu.Daca intrebai orice persoana din exteriorul universului lor ce parere are ti-ar fi raspuns desigur ca "el a prins-o in mrejele sale si nu i-a fost greu sa o aduca in starea de visare pe aceasta copila atat de devreme intrata in lumea necunoscuta a iubirii".Parintii fetei nu il suportau,considerandu-l un neserios,nu intelegeau aspectul lui si mai ales pasiunile,nu credeau vreodata ca el are sa faca bani din arta pe care atat de mult o slujeste si pretuieste,dar incercau sa accepte relatia aceasta si fusesera de acord sa ii lase sa locuiasca impreuna in camera ei portocalie,din fundul apartamentului.Simteau ca asa o au mai aproape si pot avea inca grija de copila lor.Parintii lui...lor nu le pasa,de fapt.Erau incantati de noua lui prietena,pe care o cunoscusera intr-o seara banala,in care plouase exagerat,iar el o adusese pana la casa sa pentru a-i da un tricou uscat spre a o feri de vreo raceala urata.In rest,erau mai mereu plecati...Pe baiat nu il deranja.Nu ii pretuise niciodata prea mult..primii lui ani din viata ii petrecuse cu bunica,apoi prin gradinite cu program prelungit,apoi scoli cu internat,iar la liceu deja era destul de mare pentru a se putea descurca singur.Acum...acum era la facultate si locuia cu prima fiinta pe care o iubise cu adevarat.Cu ea.Deci impreuna cu parintii sai petrecuse cateva zeci de week-end-uri sau saptamanile scurte ale vacantei de iarna,Pasti sau vara...si asta doar ca sa dea impresia unei familii perfecte.Avea tot ce isi dorea,din punct de vedere material si invatase cu timpul sa se bucure,cu adevarat,de consecinta aceasta a plecarilor dese alor sai.Ea...era ceva mai putin bogata in ani si experienta decat el,dar il iubea.Stia asta,reusise sa o simta in tot acest timp.Ultimul an de liceu,note bune,idealuri inalte,planuri deja fixate,parinti intelegatori si dragostea sa ce o astepta mereu la sfarsitul programului de scoala in spatele portilor liceului.Il iubea cu toate calitatile,dar mai ales defectele sale.Uneori si-ar fi dorit ca noptile sa fie mai lungi,iar aproprierea lor sa nu se termine,alteori o facea sa planga si si-ar fi dorit sa nu il fi cunoscut niciodata,dar ceea ce nu stia era ca in spatele usii pe care o trantea...si el plangea.De ciuda,de durere,de dor.Si se intorcea mereu sa o ia in brate si sa o alinte,o facea sa il ierte...si ii mai cerea ceva mereu..."Roaga-te Dumnezeului tau sa nu ma ia niciodata din leganul bratelor acestora atat de calde".