Se pare ca zilele acestea trecutul a tinut sa imi invadeze spatiul cat mai mult posibil... Aproape ca uitasem de contul acesta...de fapt, sunt tare curioasa de cate lucruri din trecut ne putem aduce aminte (fortat, evident)... Este amuzant, dar de fiecare data cand sunt nevoita sa fac ceva "sub presiune" (de exemplu, un joc de tipul fazan) mintea mea pare sa aiba forta supranaturala de a se goli...funny shit.
Dar vorbeam de cum s-o tot tinut trecutul de mine; se pare ca sperantele voastre si, de asemenea, zicatorile de tipul "trecutul nu iti poate defini niciodata viitorul" nu au nicio noima, imi pare rau sa va anunt...
Din fericire nu este nimic acolo care ar trebui sa stea ascuns (hehehe, se simte o usoara scuzare?)...Pur si simplu este socant cum in aceeasi zi am purtat perechea mea de shoesi din clasa aIX-a (si m-am dat pe skate, de asemenea!)...lucru ce a parut socant, cel putin colegilor mei, avand in vedere ca in ultimul timp NIMENI nu a mai purtat astfel de incaltaminte, si adaugam starea perfecta in care se afla credinciosii mei vansi; trecand peste...am reluat legatura cu unul dintre colegii mei din scoala primara care e plecat peste sapte mari si sapte tari de ceva timp si orice regasire parea oarecum greoaie avand in vedere ca are un nume de familie destul de comun si la primele mele incercari de a-l cauta pe facebook m-am dat batuta in fata celor cateva sute de A.V. din lume...si tot in aceeasi zi...am vorbit cu "iubirea" copilariei mele si ne-am impartasit atatea amintiri...si am aflat poate un milion de lucruri care la momentul oportun ar fi dat un curs mai frumos intamplarilor de atunci, dar cum viata e complicata...oh dear, oh dear.
A fost minunat, chiar trebuie sa ma dau batuta si sa recunosc ca tragismul si pesimismul din stilul meu de viata au aparut probabil o data cu inaintarea in varsta si aprofundarea diverselor domenii ce tind sa dea batai de cap oricarui om... normal! Am zis-o, m-am recunoscut a fi normala!
Frumoasa copilarie, frumosi parinti, frumosi oameni s-au peregrinat prin viata mea...
Am terminat cafeaua asa ca la munca, Mellanie, cu spor!
joi, 19 iulie 2012
miercuri, 18 iulie 2012
Lettres persanes
“Lettres persanes”. Ma amuzam si lectura aceasta frantuza imi dadea o stare geniala.
Observasem, evident, cum se rotea ca un tigru in preajma hamacului meu, insa exista un fel de intelegere tacita intre noi … ora mea de lectura cand nimic din Istorie nu putea interveni, ora lui de … habar nu am cum isi folosea el timpul.
"Tout est relatif, voilà la seule vérité absolue."
Inutil, deja incalcase intelegerea, se mutase cu totul in spatial meu.
-Te ascult, i-am spus. Am inchis cartea cu grija si mi-am pastrat privirea asupra copertii.
Mimand surprinderea, mi-a dat o replica invelita in politetea ce ma cucerise de intaia data de partea sa:
-Scuza-ma, nu mi-am dat seama ca te deranjez.
-Deloc.
Zambesc plastic. Inca nu face diferenta intre cele sapte tipuri ale mele de a zambi. Nu il condamn, nici eu nu o fac. Ma tradeaza ele insa.
Intra repede in casa, iar pana sa ma dumiresc se intorcea insotit de doua pahare de vin rosu si o fata nevinovata. Nu ma pot supara oricum pe el … Dar nu ma costa nimic sa par afectata ca sa ii dau motive sa ma rasfete.
Incepe sa imi povesteasca despre ziua lui de lucru, despre programul de sport, planuri de vacanata, planuri de weekend … ce agitatie trebuie sa fie in sufletul lui.
Il surprind adesea povestindu-mi aceleasi lucruri si realizez ca in haosul acela uita momentele noastre impreuna. Nu e doar egoist traindu-mi prezentul cu viitorul sau trecutul lui … este chiar putin mai mult.
Zambesc, il imbratisez, il sfatuiesc.
Apoi ne iubim si se regaseste ca in fiecare seara. Majoritatea o numesc dragoste, viata in cuplu. Raman si eu la aceasta varianta … Trop simple, non?
Adoarme langa mine; din nou va trebui sa ma trezesc de dimineata pentru a ajunge acasa.
Dimineata … pana atunci va trebui sa adorm.
Si o data cu aceasta sa imi scot din minte chipul acela oriental. Ii spun cu totii Usbek … oricum fata din mintea mea nu a avut niciodata un nume. Doar mi-a trezit o adanca pasiune.
Pe care o revars asupra ta.
Somn usor.
Observasem, evident, cum se rotea ca un tigru in preajma hamacului meu, insa exista un fel de intelegere tacita intre noi … ora mea de lectura cand nimic din Istorie nu putea interveni, ora lui de … habar nu am cum isi folosea el timpul.
"Tout est relatif, voilà la seule vérité absolue."
Inutil, deja incalcase intelegerea, se mutase cu totul in spatial meu.
-Te ascult, i-am spus. Am inchis cartea cu grija si mi-am pastrat privirea asupra copertii.
Mimand surprinderea, mi-a dat o replica invelita in politetea ce ma cucerise de intaia data de partea sa:
-Scuza-ma, nu mi-am dat seama ca te deranjez.
-Deloc.
Zambesc plastic. Inca nu face diferenta intre cele sapte tipuri ale mele de a zambi. Nu il condamn, nici eu nu o fac. Ma tradeaza ele insa.
Intra repede in casa, iar pana sa ma dumiresc se intorcea insotit de doua pahare de vin rosu si o fata nevinovata. Nu ma pot supara oricum pe el … Dar nu ma costa nimic sa par afectata ca sa ii dau motive sa ma rasfete.
Incepe sa imi povesteasca despre ziua lui de lucru, despre programul de sport, planuri de vacanata, planuri de weekend … ce agitatie trebuie sa fie in sufletul lui.
Il surprind adesea povestindu-mi aceleasi lucruri si realizez ca in haosul acela uita momentele noastre impreuna. Nu e doar egoist traindu-mi prezentul cu viitorul sau trecutul lui … este chiar putin mai mult.
Zambesc, il imbratisez, il sfatuiesc.
Apoi ne iubim si se regaseste ca in fiecare seara. Majoritatea o numesc dragoste, viata in cuplu. Raman si eu la aceasta varianta … Trop simple, non?
Adoarme langa mine; din nou va trebui sa ma trezesc de dimineata pentru a ajunge acasa.
Dimineata … pana atunci va trebui sa adorm.
Si o data cu aceasta sa imi scot din minte chipul acela oriental. Ii spun cu totii Usbek … oricum fata din mintea mea nu a avut niciodata un nume. Doar mi-a trezit o adanca pasiune.
Pe care o revars asupra ta.
Somn usor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)