sâmbătă, 2 februarie 2013

Imaginarium

O combinatie intre realitate si fictiune, intre visare si oribil, intre imaginatie si  profan.
Ah, mai sus descriam doar continutul blogului meu. Funny fact... nici macar eu nu imi mai amintesc cand anume am scris sub inspiratia realitatii sau a imaginatiei...


Zi frumoasa astazi. Spuneam ca mi s-a dat sansa sa ma intorc la o veche pasiune... aceea de "predare".
Intotdeauna am fost o fana a competitiilor... cu simpla regula - win them all. Interesant cum ma chinui sa gadesc chiar si acum substratul acestei ambitii macinatoare. A fost buna si mi-a adus multe, dar cu un pret. Mereu.

Primul "trofeu" ce marca performata mea scoalara - primul premiu de excelenta. Prima coronita. Prima carte... exact, cartea aceea era simbolul fiecarui an de succes. Si imi amintesc de mesajul tiparit pe o bucata frumos taiata de invatatoare, lipit de prima pagina a cartii de antologie - ,,singura comoara pe care nimeni nu ti-o va putea fura vreodata este aceea a cunoasterii. Fii bun si imparte-o!". M-a marcat. Si mi s-a strecurat in suflet atat de rau ca "sharing is love" a devenit unul dintre principiile dupa care ma ghidez.

Am gasit prin salturile mele de pe o pagina pe alta de facebook un proiect care se ocupa cu meditarea copiilor defavorizati  (si nu numai) la diverse materii. Momentan ne axam pe matematica. Amuzant cum e singura materie pe care am urat-o si de care am fugit intreaga mea copilarie (am refuzat sa mai merg la olimpiada din clasa a6-a, ia de aici rebeliune!), si pubertate, si adolescenta... si incaaaa fug. Dar am pus stop la banda de alergare pentru ca matematica au nevoie copiii sa ii invatam.

Mi-a placut. Mult. Am mai facut asta in trecut si mi-a adus multa fericire. Degeaba am tot acumulat tot felul de bucurii si castiguri in ultima perioada, daca sufletul meu nu isi primea portia de "good deeds". Nu imi gaseam locul si nu spun ca acum am facut-o, dar simt ca sunt pe drumul cel bun.

Si matematica chiar e fun! .... la nivel de scoala generala, cand copiii iti vorbesc cu dvs., se bucura ca le duci o ciocolata, scriu cu pixuri colorate si iti ofera mentosane. Si recunostinta. Si respect.

Ar trebui sa dorm putin. Ma asteapta un drum lung si acum nu vorbim de o metafora. Chiar ma pornesc spre un loc tare frumos.... si poate cu norocul de partea mea, voi gasi o padure din care sa culeg ghiocei cu propriile mele maini. Ieri mi-am cumparat primele buchetele si acum sunt vedetele biroului meu. :)

Prima data sa daruiesti din ceea ce esti si apoi din ceea ce ai!


Multa dragoste...