Suflet intreg.

Plec la mare.Plec de acasa.Plec cu ea.Plec cu ele.Plec cu ei.Plec departe.Plec sa imi caut fericirea.Plec sa imi ard pielea.Plec sa imi intregesc sufletul in apa sarata a marii.Plec sa uit.Ah..am plecat .

Multumesc,dar am nevoie de tine.

Am 15 ani.Da..inca am!Pentru ca mai sunt 38 de zile pana imi schimb varsta.Am invatat cu greu si totusi intr-un timp prea scurt ca timpul este impartit in trecut,prezent si viitor..si ca totusi,la un moment dat,stam si meditam la faptul ca nu am realizat tot ce ne-am fi dorit,ca am lasat in urma farame de vise spulberate,ca nu le-am oferit destule clipe impreuna celor pe care ii iubim..si ne intrebam de ce..Pai..pentru ca noi,oamenii,suntem prea preocupati sa ne criticam trecutul si sa ne planificam viitorul incat uitam de prezent si astfel nu avem timp de propria noastra viata.Si trece asa de usor..ah..si o spun eu care sunt abia la inceput de drum!Azi m-am angajat.De fapt..am luptat atat sa ma angajez...De ce?Pentru bani?!As fii ipocrita daca as spune ca nu..si totusi..:-?..nu doar pentru asta!Cand m-au intrebat la interviu de ce vreau sa ma angajez..de ce nu ma bucur de copilaria mea..am raspuns.."Am timp pentru toate..si simt ca nu am destule responsabilitati.Vreau sa imi fac mama mandra si sa dovedesc (practic) ca ma pot descurca"..Tipa a suras si mi-a spus ca este un raspuns foarte entuziast si placut.Si m-au accepat.Primul meu interviu=primul meu job.O adevarata realizare pentru un copil!Mama a inceput s planga..nu m-a prea luat in serios cand i-am spus ca o sa ma angajez...era obisnuita intr-adevar sa o suprind cu note bune,premii si un comportament mai mult decat ok..dar sa ma angajez?!M-a rugat sa ii povestesc cum a fost totul...si ochii ii sticleau...bucurie,emotie,lacrimi,iubire...asta oglindeau.Am vrut sa ma ridic si sa plec in camera sa ma schimb,iar ea m-a prins de mana si mi-a spus mai mult soptit.."acum sunt linistita..pot sa plec impacata de pe acest pamant,caci te vei descurca mereu..au meritat toate lacrimile si eforturile depuse pentru a te creste...eu si tata suntem mandri de tine...".Ok.Cuvinte emotionante,bineinteles.Stiu cat ma iubeste,iar eu o ador.Nu pun nimic mai presus de Dumnezeu si parinti..dar de sa imi vorbeasca despre moarte cand eu abia incep sa muncesc pentru ea,pentru tata,pentru mine,pentru noi?!Nu mai vorbi despre viitor ,muma draga,vin' mai bin' degrab' si dezmiarda-ma ca atunci cand ma leganai catinel.Te iubesc si iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine zi de zi.Dar cel mai important..am nevoie de tine!