joi, 26 martie 2009

Blestemul zeilor

Voi bieti necugetati,
Voi slabilor...
Voi Oameni!
Cereti mereu iubirea,
Ori la final pieirea.
Nu stiti deloc petrece,
Deloc stiti pretui,
Darul ce Noi vi-l dam...
Acela de-a trai!
Gresiti mai mult de-o viata
S-apoi cereti povata
La cerul vostru larg,
Lacas al nostru sacru.
Noi,zeii,v-ascultam,
Mereu tot cugetam,
Va mai primim chiar ruga
De sincera-i sau nu.
Dar voi....voi Oameni!
Noi puri cum v-am lasat,
O cale ati gasit..
cu toti v-ati pangarit!
Ispita va e mama,
Si dragostea e dorul!
Mai sus de nemurire
Voi puneti viata scurta.
Rusinea va-nconjoara,
Dar voua nu va pasa..
O draga fata plange
Simtirea ce o lasa.
Voi va iubiti pe voi!
Ori ati uitat ce-i cinstea,
Aceea de-a gasi
Calea de inceput?
De cate ori va pasa?
Ispita va apasa!
iar noi..iertam mereu
Greseala ce-am creat.
Nu veti gasi nicicand
Ceea ce cautati!
Caci pe vesnicie
De ea veti uitati!
Asemenea cum voua
De noi chiar nu va pasa,
Asemenea si ea
In urma tot va lasa!
Caci e inselatoare,
Si falsa,si chiar scurta!
Mai buna-i suferinta..
Decat blestemul ei.
Voi ati ales minciuna
Caci fals va este chipul.
V-am dat asemanarea,
Dar nici ca ii la fel.
Noi sfere v-am creat,
Dar ati gasit pacat,
S-atunci v-am blestemat
In doua sa va rupeti!
Si sa cadeti in jos,
Departe de lumina
Unde-om putea veghea
Asupra voastr' etern..
Perechea sa ti-o cauti
Caci ea iti este pacea
Te-am blestemat pe tine!
TU,biet Om muritor!
Dar ceea ce nu stii
E ca n-o vei mai gasi,
Doar falsa-ti este firea,
De Noi!tu ai uitat.
Fii blestemat atuncea...
Sa nu cunosti iubirea!
Cei ce iti sunt mai dragi,
Ei nu te-or pretui,
Te-or face sa te chinui..
Platindu-ti de acum
Acel pacat cel mare
Ce-n inima se afla
Si ochii il tradeaza,
Nu te ascunzi deloc.
De cine te-ai ascunde?
De Noi oare ai vrea?
Dar cum sa reusesti
De Creatori sa scapi?
Nicicand in ast' lume
Tu pace sa nu ai!
Pe cel ce il iubesti,
Pe acela sa nu-l ai!


Dar daca vreodata...
Oi vrea a te intoarce..
Si sufletul ti-o plange,
Si sincer ai sa fii...
Noi te-om primi-napoi.
Nu plange,Tu,Om slab!
Nu iti grabi pieirea,
Ci lacrima cea grea
Tu cata s'o goneste!
Caci ruga ti-a ramas
Blestemul sa-l dezlegi..
De visul tau preascump!
De el ai sa te legi.
Cazand in nesimtire
Atunci noi ti-om aduce
O dulce mangaiere
Aceea ce-o ravnesti.

Fii blestemat doar
 De ai uitat de Noi! 
Aceea ce-i iubi,
Aceea nu-i gasi!


Un comentariu:

Sorin spunea...

oare chiar e un blestem? nu cumva o fi cel mai tare cadou, o binecuvantare? :-? depinde care parte a paharului este privita... :)