Clinging

Un cuvant englezesc ce m-a bantuit in ultimele zile.
M-am simtit adesea "agatata" de lucruri, locuri, oameni. In mod inutil. Cu timpul aproape ca ma chinuiam sa ma rup de ele.

Am reusit sa fac asta in ultimele zile si ma simt cumva deasupra tuturor realizarilor de pana acum. Sa lasi lucrurile care te tin in trecut sa mai stea in viata ta doar sub forma de amintiri.... e bine. Si sanatos. Si eliberator.
Cu siguranta nu am facut-o cand m-am laudat ca o voi face, sau cand enervata de respectivul lucru am jurat ca il voi abandona... pur si simplu, s-a intamplat cand a fost momentul. Si inlocuirea nu e un remediu.

Nu poti inlocui un prieten cu altul, un iubit, o bluza, un telefon... si mai ales, o ruda.
Insa solutia nu a fost sa ii inlocuiesti. Nici abandonul. Ci renuntarea voluntara si transformarea acestora in ceva nou in viata ta. Sustin, de asemenea, indiferenta si uitarea. Insa acestea se instaleaza involuntar, ne vor elibera fara sa ne dam seama. Primul pas este acela de a accepta ca trebuie sa "let things go".

Astazi am stat de vorba cu un oarecare baiet din trecutul meu, care mi-a fost tare drag. Alaturi de care imprejurarile continua sa ma aduca aproape probabil pentru amuzamentul kharmei. Candva conversatiile noastre contau in valoarea lor masurata in sentimente si artificii hormonale, astazi... au contat cat sa schimbam cateva glume si sa realizez ca acest prag important pe care voiam sa il trec, in sfarsit ... mi s-a deschis spre scara superioara. Nu ma mai agat de acest individ, nu imi mai pasa. Nu l-am inlocuit pentru ca nu era intr-atat de bun incat sa fie schimbat cu o persoana mai speciala; nu l-am abandonat, pentru ca am mai facut-o de atatea ori, si destinul ne-a adus cumva impreuna. Nu l-am ignorat, ci m-am maturizat. Si am incetat sa ma mai agat. Cel mai bun mod de a trece peste dorul cuiva sau a ceva este sa ii scoti in evidenta punctele slabe. Si daca acele defecte te fac sa ai second thoughts, nu mai continua sa stai agatat... pentru ca nu acolo e locul tau.

In orice caz, nu acest episod m-a facut sa ma simt atat de bine. Ci un sir de multe alte piese de domino, carora le-am dat vant undeva pe la inceputul anului si continua sa se darame una pe alta. Spre binele meu.

Binele meu - pasiunile mele- fericirea sufletului meu. Aceste lucruri mi-am propus sa le urmaresc indeaproape in anul acesta. Am alergat anul trecut dupa naluci si vise ce nu erau ale mele, doar ca sa ajung aici. Si e bine. Cu siguranta voi alerga in continuare.
In curand o sa revin la una dintre placerile mele vinovate - teaching. :) Mai multe despre acest subiect dupa prima experienta! Pot doar sa dezvalui ca.... am un zambet urias cand ma gandesc la micutii mei invatacei.

Miss Mellanie... out! ... pentru moment. Sunt cu ochii pe voi...

Vanatorul

Nu am inteles de ce oamenii fug de ploaie atat de mult... desi multi marturisesc cat o iubesc.
Ajung la birou cu primele raze timide de lumina si plec in fiecare seara condusa doar de luna... uneori ni se alatura unii oaspeti neasteptati... ii primim mereu.
Singurul lucru pe care l-as schimba fiecarei zi... este aglomeratia. Desi imi place sa observ ceea ce se intampla in preajma mea sub pretextul traficului, uneori nu mi-as dori nimic mai mult decat o o injumatatire  a timpului astfel petrecut...
Am sarit prima etapa a troleului si m-am decis sa merg prin ploaie. In ajutor mi-au sarit fularul, o cafea neagra si fierbinte... si o oarecare bunatate din partea botinelor ce au devenit brusc comode. Mergand ametita nici nu stiu cand in dreptul meu a ajuns domnul R. Cat de bine a aratat mereu...
-Incerc sa te prind din urma de ceva timp ca sa ma asigur ca esti tu!
Nedumerita il fixez cateva secunde... nici nu stiam unde sa il incadrez. Fusesem eu si plimbarea mea si brusc regizorul ne indeasa un personaj masculin, incredibil de atragator, pe gat. Da' de ce?!
Incep sa rad ca nebuna ca sa imi ascund fastaceala si sa imi amintesc in ce relatii eram cu acest domn.
-Dar tu ce faci pe aici? Exceptand ca urmaresti femei mult mai tinere ca tine prin ploaie?
-Exact asta faceam! Nu ca tu ai avea vreo vina mergand prin zona asta practic pustie, in intunericul asta...Te conduc?
-Doar daca mergem in aceeasi directie. Ploua si nu vreau sa te abat.
Zambete, zambete, zambete. Ma ia de mana si parca prin vis ajung intr-un taxi. Ma simt ca intr-o nuvela fantastica a dragului meu Eliade... cand lucrurile se aranjeaza incredibil si adeseori inexpilcabil. La radio avem Reamon - Supergirl.
-Tu ai ceva explicatii de oferit, domnisoara...
-Fii bun si aminteste-mi care anume... si mai ales, de ce?
-Ai disparut pur si simplu. Incerc sa te sun si numarul e blocat, pe facebook mi-ai dat delete...
-Hahaha... si iata cum am epuizat toate sursele prin care puteai lua legatura cu mine. Da, de pe reteaua ta de stalkereala favorita te-am sters in mijlocul unui moment intens hormonal. Insa telefonul l-am pierdut.
-Nu inteleg. N-am inteles, de aceea nu am insistat. Ce am facut?
-Nimic. Asta e pacatul capital al barbatilor ca tine...
-Ca?
-Pana la urma incotro mergem?
-Te conduc.
-Multumesc.
O sa pun conversatia de umplutura intr-un plan secundar si atmosfera tensionata si oarecum incomoda... Ajungem. In mod ciudat ma aplec sa il sarut de la revedere, insa plateste si coboara.
-O sa fumez o tigara aici, in fata casei tale. Te-am cules din ploaie.. asa ca niste picaturi in plus...
-Mda... imi place sa stau in ploaie. Continui sa cred ca poate am sa mai cresc...
-Tot tanara ai ramane.
Bang. Nebunia acestui barbat frumos este aceea ca este cu putin peste 10 ani mai mare decat mine... M-a urmarit luni intregi ca pe o prada atat de mult dorita, si-a facut avant de ziua mea... si fix cand ne prindeam mai bine unul de altul, el s-a speriat, dar nu a spus nimic. Eu am simtit si am fugit. E un barbat dorit, evident. Stiam asta. Doar ca intr-o zi, chinuita de fantoma lui, deja nebuna, am decis sa aleg o oarecare muiere ce ii dadea atentie virtuala ca motiv suficient ca sa il trimit la... Dracu. Numai ca noaptea ... acest Dracu... isi elibereaza cei mai frumosi soldati... si-i trimite la vanatoare.
Dar ce-i frumos... si aducator de placere.... seamana a cadou de Mos Nicoale. Ce-mi ramane de zis?
-Hai sa iti fac o cafea, am inghetat aici.

Long time...

Se pare ca zilele acestea trecutul a tinut sa imi invadeze spatiul cat mai mult posibil... Aproape ca uitasem de contul acesta...de fapt, sunt tare curioasa de cate lucruri din trecut ne putem aduce aminte (fortat, evident)... Este amuzant, dar de fiecare data cand sunt nevoita sa fac ceva "sub presiune" (de exemplu, un joc de tipul fazan) mintea mea pare sa aiba forta supranaturala de a se goli...funny shit.

Dar vorbeam de cum s-o tot tinut trecutul de mine; se pare ca sperantele voastre si, de asemenea, zicatorile de tipul "trecutul nu iti poate defini niciodata viitorul" nu au nicio noima, imi pare rau sa va anunt...

Din fericire nu este nimic acolo care ar trebui sa stea ascuns (hehehe, se simte o usoara scuzare?)...Pur si simplu este socant cum in aceeasi zi am purtat perechea mea de shoesi din clasa aIX-a (si m-am dat pe skate, de asemenea!)...lucru ce a parut socant, cel putin colegilor mei, avand in vedere ca in ultimul timp NIMENI nu a mai purtat astfel de incaltaminte, si adaugam starea perfecta in care se afla credinciosii mei vansi; trecand peste...am reluat legatura cu unul dintre colegii mei din scoala primara care e plecat peste sapte mari si sapte tari de ceva timp si orice regasire parea oarecum greoaie avand in vedere ca are un nume de familie destul de comun si la primele mele incercari de a-l cauta pe facebook m-am dat batuta in fata celor cateva sute de A.V. din lume...si tot in aceeasi zi...am vorbit cu "iubirea" copilariei mele si ne-am impartasit atatea amintiri...si am aflat poate un milion de lucruri care la momentul oportun ar fi dat un curs mai frumos intamplarilor de atunci, dar cum viata e complicata...oh dear, oh dear.

A fost minunat, chiar trebuie sa ma dau batuta si sa recunosc ca tragismul si pesimismul din stilul meu de viata au aparut probabil o data cu inaintarea in varsta si aprofundarea diverselor domenii ce tind sa dea batai de cap oricarui om... normal! Am zis-o, m-am recunoscut a fi normala!
Frumoasa copilarie, frumosi parinti, frumosi oameni s-au peregrinat prin viata mea...
Am terminat cafeaua asa ca la munca, Mellanie, cu spor!

Lettres persanes

“Lettres persanes”. Ma amuzam si lectura aceasta frantuza imi dadea o stare geniala.
Observasem, evident, cum se rotea ca un tigru in preajma hamacului meu, insa exista un fel de intelegere tacita intre noi … ora mea de lectura cand nimic din Istorie nu putea interveni, ora lui de … habar nu am cum isi folosea el timpul.

"Tout est relatif, voilà la seule vérité absolue."

Inutil, deja incalcase intelegerea, se mutase cu totul in spatial meu.

-Te ascult, i-am spus. Am inchis cartea cu grija si mi-am pastrat privirea asupra copertii.

Mimand surprinderea, mi-a dat o replica invelita in politetea ce ma cucerise de intaia data de partea sa:

-Scuza-ma, nu mi-am dat seama ca te deranjez.

-Deloc.
Zambesc plastic. Inca nu face diferenta intre cele sapte tipuri ale mele de a zambi. Nu il condamn, nici eu nu o fac. Ma tradeaza ele insa.

Intra repede in casa, iar pana sa ma dumiresc se intorcea insotit de doua pahare de vin rosu si o fata nevinovata. Nu ma pot supara oricum pe el … Dar nu ma costa nimic sa par afectata ca sa ii dau motive sa ma rasfete.

Incepe sa imi povesteasca despre ziua lui de lucru, despre programul de sport, planuri de vacanata, planuri de weekend … ce agitatie trebuie sa fie in sufletul lui.
Il surprind adesea povestindu-mi aceleasi lucruri si realizez ca in haosul acela uita momentele noastre impreuna. Nu e doar egoist traindu-mi prezentul cu viitorul sau trecutul lui … este chiar putin mai mult.

Zambesc, il imbratisez, il sfatuiesc.

Apoi ne iubim si se regaseste ca in fiecare seara. Majoritatea o numesc dragoste, viata in cuplu. Raman si eu la aceasta varianta … Trop simple, non?

Adoarme langa mine; din nou va trebui sa ma trezesc de dimineata pentru a ajunge acasa.

Dimineata … pana atunci va trebui sa adorm.

Si o data cu aceasta sa imi scot din minte chipul acela oriental. Ii spun cu totii Usbek … oricum fata din mintea mea nu a avut niciodata un nume. Doar mi-a trezit o adanca pasiune.

Pe care o revars asupra ta.

Somn usor.

Wish me good luck, people!
Astazi incepe o noua provocare in viata mea.

Nu crede ce iti zic acum...

Te urasc cand imi imprumuti cartile din biblioteca si dupa trebuie sa le car tot eu inapoi...
Cand te scoli dimineata si nu ma mai lasi sa dorm...
Cand nu pui zahar in cafea si ma minti totusi ca ai facut-o, pentru ca dupa aceea sa motivezi - ,,imi era dor de zambetul tau amar"...
Cand imi faci poze si nu sunt atenta, iar apoi le inramezi...
Cand imi corectezi temele la franceza...
Cand ma contrazici...
Cand nu imi trimiti mesaj sau mail de dimineata...
Cand imi rupi foile de pe frigider si le inlocuiesti cu desenele tale...
Cand imi amesteci CD-urile... sau razi de ele...
Cand ma obligi sa ma uit la un film care nu ne place, si la mijlocul lui iti dai seama ca ne irosim timpul...
Cand imi iei cadouri care imi plac... pentru ca eu nu stiu sa iti iau cadouri care sa insemne la fel de mult...
Cand imi tachinezi pisica... cand imi iubesti pisica...
Cand iti gatesc... si ma privesti cu atata admiratie, de parca as savarsi una dintre minunile lumii...
Cand imi trimiti video-uri tampite....
Cand ma filmezi razand...
Cand ma privesti dormind...
Cand imi repari diversele chestii de prin casa...
Cand imi folosesti periuta de dinti... de la tine, nu am mai permis niciunuia sa o faca...
Cand stai cu capul rezemat in palma si ma privesti cum scriu...
Cand ma inspiri...
Cand ma saruti dupa ce tip la tine...
Cand zambesti si ma dezarmezi total...
Cand te vad si pulsul mi-o ia razna...
Cand ma mangai... mai ales cand par sa o iau razna...
Cand mi se inroseste pielea acolo unde ma musti...
Cand dai drumul la radio duminica dimineata si gatesti acelasi fel de mancare de cand ne-am cunoscut...
Cand imi dai mesaj si imi reamintesti la cat trebuie sa ne intalnim...
Cand taci si privesti in gol...
Cand esti gelos...
Cand ma faci geloasa...
Cand stai cu orele la dus...
Cand iti lasi hainele aruncate peste tot...
Cand iti imbrac camasile... inainte sa le calc... sau fix dupa ce le-ai dat jos...
Cand dorm in tricoul tau ce iti poarta mirosul...
Cand imi canti la chitara piesa mea favorita...
Cand dansam...
Cand ma faci sa plang... sau plangi din cauza mea...
Cand te enervezi...
Cand ma gadili...
Cand ma iubesti...
Cand te iubesc...
Cand nu esti aici si imi e dor de tine...
Cand imi spui ca ma iubesti ,,exact asa cum esti tu,draga mea"...
Cand nu mai stiu cine esti...
ACUM!

Buna seara, Melania!

C: Nu ma asteptam sa te gasesc aici.

M: Dupa cativa ani buni, sa ne intalnim asa este de-a dreptul surprinzator ...

C: Da... Ce mai faci? Arati foarte bine, timpul nu te-a schimbat deloc. 

M: Si tu la fel, arati foarte bine. Te-ai schimbat totusi tare mult ... as putea jura ca ai o fata de tatic si sot autentic. (zambeste)

C: Am gasit fata asta pe undeva... cica prinde la dame!

M: Si ma rog, unde?

C: Poate ai lasat-o in partea ta de sifonier cand ai plecat.

M: Nu te prosti. Si? Cum iti merge? Esti casatorit? Ai copii?

C: Nu si nu. Dar tu?

M: Sunt o familista convinsa ... am de toate. Copil, sot, soacra, socru, mama, tata... tot! (rade)

C: Ai tot acel ras lipsit de griji, care ar face pe oricine sa se indragosteasca de tine intr-o clipa. Uimitor!

M: Nu a functionat de fiecare data ... (il priveste trist si il impringe in umar, ciupindu-l, cum se tachinau pe vremuri)

C: Eu, ma rog ... bai, esti tare frumoasa!

M: Multumesc, dar nu e cazul!

(o perioada de tacere incomoda, niciunul nu stie ce ar trebui sa zica)

C: Pot sa iti ofer ceva de baut?

M: Ah, nu, nu cred cred ca mai dureaza mult si ...

C: Atat cat mai dureaza! Lasa-ma sa iti rapesc cateva minute din viata ta asa cum amintirea ta mi-a furat ultimii ani ce au trecut doar pentru a-ti accentua lipsa ...

M: Dar stiu ca ai lucrat la replicile tale! (rade fortat, cum o facea mereu cand voia sa scape din situatii incalcite) ... Ok, un pahar de vin nu a omorat niciodata pe nimeni.

C: Cheers darling!

M: Noroc in a gasi ceea ce tot cauti, draga C.!

C: Pentru o revedere deloc lipsita de emotii!

M: Sa fie... pentru ce a fost.

C: Si... spune-mi despre fiul tau... cati ani are?

M: Aaah, destui... (inghite in sec si mana incepe sa ii tremure pe paharul de vin; respira adanc). E minunat, dar ce mama nu si-ar lauda copilul? O sa il vezi probabil. De fapt, pe el il astept. Face repetitii pentru serbarea de sfarsit de an... la cateva strazi de aici. Am spus sa ma adapostesc de frig pentru cateva ore aici. Il va aduce mama... si vom pleca.

C: Si sotul tau?

M: Ne intelegem foarte bine, ne completam. Rar gasesti un om dispus sa te implice in viata lui cand tu ai deja... o familie. El m-a invatat ca inainte de dragostea aceea care te consuma, e nevoie de respect, sa stii ca te poti baza pe celalalt, pana la urma el m-a invatat sa fiu o mama intr-o familie.

C: Deci esti fericita.

M: Asa ar trebui.

C: M-ai uitat destul de repede. (o apuca de mana)

M: Sa nu discutam asemenea lucruri. Poate am fost nevoita sa aleg ce era mai bun, nu doar pentru mine. Noi am fost frumosi impreuna, dar implinirea ne-a fost data separat.

C: Dar pentru cine? Crezi ca mie mi-a fost usor sa traiesc fara tine? Uita-te la mine! In ochii mei... a trecut atat de mult si totusi nu am reusit sa te inlocuiesc definitiv! Pe cand tu....

M: Te rog,e inutil! Sa ne bucuram de aceasta poate ultima revedere. (isi retrage mana)

C: Da, dupa vei pleca, din nou, trantind o usa grea in spatele tau.

M: Puteai sa ma cauti! Ce ai vrea acum? Sunt o femeie maritata, nici macar prieteni nu putem fi!

C: Si te-ai fi intors de te-as fi cautat? Am facut-o si disparusei! Cand am auzit de tine de la prieteni, erai deja cu tipul asta... oricine ar fi el.

M: Nu stiu... probabil ca nu.. atunci nu ai prea stiut cum sa iti explici sentimentele si, fix ca acum, vorbeam prea mult si faceam prea putin. Nu evoluam, C. Te tineam pe loc si nu era ....

C: Dar te iubesc si acum, Melania!

M: (tace cateva minute si bate in masa cu degetele ritmat) Fiul meu! Iata-l... Trebuie sa plec... Adio, C! Vei fi fericit mai curand decat crezi!

C: Buna seara, Melania!

O privea departandu-se din nou... cum se unduia si era gata sa cada din cauza presiunii ce se crease intre ei. Ce baiat mare pare sa aiba... cati ani o fi avand? 7-8 ? Dar cum asa? Au trecut doar 8 de cand plecase. Sau or fi trecut mai multi? Isi amintea doar ca a baut mult dupa ce a realizat ca nu se mai intoarce. O fi uitat ...

Zambetul si bucuria ce ii luminau fata copilului cand o privea pe mama sa venind spre el ii aminteau de el, in copilarie. De cand nu se mai gandise la mama sa... Era dureros.

Poc... s-a trantit usa. Alti oameni nu au auzit zgomotul, dar lui parca i s-au inundat urechile de durere. Au plecat. A plecat iar, si acum e definitiv, a plecat la un alt barbat... unul care a stiut sa o castige.

Dar e ceva chinuitor lasat in urma ... iese lasandu-si totul la bar si tipa dupa ei:
 MELANIA, ACELA E COPILUL MEU!