Se pare ca zilele acestea trecutul a tinut sa imi invadeze spatiul cat mai mult posibil... Aproape ca uitasem de contul acesta...de fapt, sunt tare curioasa de cate lucruri din trecut ne putem aduce aminte (fortat, evident)... Este amuzant, dar de fiecare data cand sunt nevoita sa fac ceva "sub presiune" (de exemplu, un joc de tipul fazan) mintea mea pare sa aiba forta supranaturala de a se goli...funny shit.
Dar vorbeam de cum s-o tot tinut trecutul de mine; se pare ca sperantele voastre si, de asemenea, zicatorile de tipul "trecutul nu iti poate defini niciodata viitorul" nu au nicio noima, imi pare rau sa va anunt...
Din fericire nu este nimic acolo care ar trebui sa stea ascuns (hehehe, se simte o usoara scuzare?)...Pur si simplu este socant cum in aceeasi zi am purtat perechea mea de shoesi din clasa aIX-a (si m-am dat pe skate, de asemenea!)...lucru ce a parut socant, cel putin colegilor mei, avand in vedere ca in ultimul timp NIMENI nu a mai purtat astfel de incaltaminte, si adaugam starea perfecta in care se afla credinciosii mei vansi; trecand peste...am reluat legatura cu unul dintre colegii mei din scoala primara care e plecat peste sapte mari si sapte tari de ceva timp si orice regasire parea oarecum greoaie avand in vedere ca are un nume de familie destul de comun si la primele mele incercari de a-l cauta pe facebook m-am dat batuta in fata celor cateva sute de A.V. din lume...si tot in aceeasi zi...am vorbit cu "iubirea" copilariei mele si ne-am impartasit atatea amintiri...si am aflat poate un milion de lucruri care la momentul oportun ar fi dat un curs mai frumos intamplarilor de atunci, dar cum viata e complicata...oh dear, oh dear.
A fost minunat, chiar trebuie sa ma dau batuta si sa recunosc ca tragismul si pesimismul din stilul meu de viata au aparut probabil o data cu inaintarea in varsta si aprofundarea diverselor domenii ce tind sa dea batai de cap oricarui om... normal! Am zis-o, m-am recunoscut a fi normala!
Frumoasa copilarie, frumosi parinti, frumosi oameni s-au peregrinat prin viata mea...
Am terminat cafeaua asa ca la munca, Mellanie, cu spor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu