Lettres persanes

“Lettres persanes”. Ma amuzam si lectura aceasta frantuza imi dadea o stare geniala.
Observasem, evident, cum se rotea ca un tigru in preajma hamacului meu, insa exista un fel de intelegere tacita intre noi … ora mea de lectura cand nimic din Istorie nu putea interveni, ora lui de … habar nu am cum isi folosea el timpul.

"Tout est relatif, voilà la seule vérité absolue."

Inutil, deja incalcase intelegerea, se mutase cu totul in spatial meu.

-Te ascult, i-am spus. Am inchis cartea cu grija si mi-am pastrat privirea asupra copertii.

Mimand surprinderea, mi-a dat o replica invelita in politetea ce ma cucerise de intaia data de partea sa:

-Scuza-ma, nu mi-am dat seama ca te deranjez.

-Deloc.
Zambesc plastic. Inca nu face diferenta intre cele sapte tipuri ale mele de a zambi. Nu il condamn, nici eu nu o fac. Ma tradeaza ele insa.

Intra repede in casa, iar pana sa ma dumiresc se intorcea insotit de doua pahare de vin rosu si o fata nevinovata. Nu ma pot supara oricum pe el … Dar nu ma costa nimic sa par afectata ca sa ii dau motive sa ma rasfete.

Incepe sa imi povesteasca despre ziua lui de lucru, despre programul de sport, planuri de vacanata, planuri de weekend … ce agitatie trebuie sa fie in sufletul lui.
Il surprind adesea povestindu-mi aceleasi lucruri si realizez ca in haosul acela uita momentele noastre impreuna. Nu e doar egoist traindu-mi prezentul cu viitorul sau trecutul lui … este chiar putin mai mult.

Zambesc, il imbratisez, il sfatuiesc.

Apoi ne iubim si se regaseste ca in fiecare seara. Majoritatea o numesc dragoste, viata in cuplu. Raman si eu la aceasta varianta … Trop simple, non?

Adoarme langa mine; din nou va trebui sa ma trezesc de dimineata pentru a ajunge acasa.

Dimineata … pana atunci va trebui sa adorm.

Si o data cu aceasta sa imi scot din minte chipul acela oriental. Ii spun cu totii Usbek … oricum fata din mintea mea nu a avut niciodata un nume. Doar mi-a trezit o adanca pasiune.

Pe care o revars asupra ta.

Somn usor.

Wish me good luck, people!
Astazi incepe o noua provocare in viata mea.

Nu crede ce iti zic acum...

Te urasc cand imi imprumuti cartile din biblioteca si dupa trebuie sa le car tot eu inapoi...
Cand te scoli dimineata si nu ma mai lasi sa dorm...
Cand nu pui zahar in cafea si ma minti totusi ca ai facut-o, pentru ca dupa aceea sa motivezi - ,,imi era dor de zambetul tau amar"...
Cand imi faci poze si nu sunt atenta, iar apoi le inramezi...
Cand imi corectezi temele la franceza...
Cand ma contrazici...
Cand nu imi trimiti mesaj sau mail de dimineata...
Cand imi rupi foile de pe frigider si le inlocuiesti cu desenele tale...
Cand imi amesteci CD-urile... sau razi de ele...
Cand ma obligi sa ma uit la un film care nu ne place, si la mijlocul lui iti dai seama ca ne irosim timpul...
Cand imi iei cadouri care imi plac... pentru ca eu nu stiu sa iti iau cadouri care sa insemne la fel de mult...
Cand imi tachinezi pisica... cand imi iubesti pisica...
Cand iti gatesc... si ma privesti cu atata admiratie, de parca as savarsi una dintre minunile lumii...
Cand imi trimiti video-uri tampite....
Cand ma filmezi razand...
Cand ma privesti dormind...
Cand imi repari diversele chestii de prin casa...
Cand imi folosesti periuta de dinti... de la tine, nu am mai permis niciunuia sa o faca...
Cand stai cu capul rezemat in palma si ma privesti cum scriu...
Cand ma inspiri...
Cand ma saruti dupa ce tip la tine...
Cand zambesti si ma dezarmezi total...
Cand te vad si pulsul mi-o ia razna...
Cand ma mangai... mai ales cand par sa o iau razna...
Cand mi se inroseste pielea acolo unde ma musti...
Cand dai drumul la radio duminica dimineata si gatesti acelasi fel de mancare de cand ne-am cunoscut...
Cand imi dai mesaj si imi reamintesti la cat trebuie sa ne intalnim...
Cand taci si privesti in gol...
Cand esti gelos...
Cand ma faci geloasa...
Cand stai cu orele la dus...
Cand iti lasi hainele aruncate peste tot...
Cand iti imbrac camasile... inainte sa le calc... sau fix dupa ce le-ai dat jos...
Cand dorm in tricoul tau ce iti poarta mirosul...
Cand imi canti la chitara piesa mea favorita...
Cand dansam...
Cand ma faci sa plang... sau plangi din cauza mea...
Cand te enervezi...
Cand ma gadili...
Cand ma iubesti...
Cand te iubesc...
Cand nu esti aici si imi e dor de tine...
Cand imi spui ca ma iubesti ,,exact asa cum esti tu,draga mea"...
Cand nu mai stiu cine esti...
ACUM!

Buna seara, Melania!

C: Nu ma asteptam sa te gasesc aici.

M: Dupa cativa ani buni, sa ne intalnim asa este de-a dreptul surprinzator ...

C: Da... Ce mai faci? Arati foarte bine, timpul nu te-a schimbat deloc. 

M: Si tu la fel, arati foarte bine. Te-ai schimbat totusi tare mult ... as putea jura ca ai o fata de tatic si sot autentic. (zambeste)

C: Am gasit fata asta pe undeva... cica prinde la dame!

M: Si ma rog, unde?

C: Poate ai lasat-o in partea ta de sifonier cand ai plecat.

M: Nu te prosti. Si? Cum iti merge? Esti casatorit? Ai copii?

C: Nu si nu. Dar tu?

M: Sunt o familista convinsa ... am de toate. Copil, sot, soacra, socru, mama, tata... tot! (rade)

C: Ai tot acel ras lipsit de griji, care ar face pe oricine sa se indragosteasca de tine intr-o clipa. Uimitor!

M: Nu a functionat de fiecare data ... (il priveste trist si il impringe in umar, ciupindu-l, cum se tachinau pe vremuri)

C: Eu, ma rog ... bai, esti tare frumoasa!

M: Multumesc, dar nu e cazul!

(o perioada de tacere incomoda, niciunul nu stie ce ar trebui sa zica)

C: Pot sa iti ofer ceva de baut?

M: Ah, nu, nu cred cred ca mai dureaza mult si ...

C: Atat cat mai dureaza! Lasa-ma sa iti rapesc cateva minute din viata ta asa cum amintirea ta mi-a furat ultimii ani ce au trecut doar pentru a-ti accentua lipsa ...

M: Dar stiu ca ai lucrat la replicile tale! (rade fortat, cum o facea mereu cand voia sa scape din situatii incalcite) ... Ok, un pahar de vin nu a omorat niciodata pe nimeni.

C: Cheers darling!

M: Noroc in a gasi ceea ce tot cauti, draga C.!

C: Pentru o revedere deloc lipsita de emotii!

M: Sa fie... pentru ce a fost.

C: Si... spune-mi despre fiul tau... cati ani are?

M: Aaah, destui... (inghite in sec si mana incepe sa ii tremure pe paharul de vin; respira adanc). E minunat, dar ce mama nu si-ar lauda copilul? O sa il vezi probabil. De fapt, pe el il astept. Face repetitii pentru serbarea de sfarsit de an... la cateva strazi de aici. Am spus sa ma adapostesc de frig pentru cateva ore aici. Il va aduce mama... si vom pleca.

C: Si sotul tau?

M: Ne intelegem foarte bine, ne completam. Rar gasesti un om dispus sa te implice in viata lui cand tu ai deja... o familie. El m-a invatat ca inainte de dragostea aceea care te consuma, e nevoie de respect, sa stii ca te poti baza pe celalalt, pana la urma el m-a invatat sa fiu o mama intr-o familie.

C: Deci esti fericita.

M: Asa ar trebui.

C: M-ai uitat destul de repede. (o apuca de mana)

M: Sa nu discutam asemenea lucruri. Poate am fost nevoita sa aleg ce era mai bun, nu doar pentru mine. Noi am fost frumosi impreuna, dar implinirea ne-a fost data separat.

C: Dar pentru cine? Crezi ca mie mi-a fost usor sa traiesc fara tine? Uita-te la mine! In ochii mei... a trecut atat de mult si totusi nu am reusit sa te inlocuiesc definitiv! Pe cand tu....

M: Te rog,e inutil! Sa ne bucuram de aceasta poate ultima revedere. (isi retrage mana)

C: Da, dupa vei pleca, din nou, trantind o usa grea in spatele tau.

M: Puteai sa ma cauti! Ce ai vrea acum? Sunt o femeie maritata, nici macar prieteni nu putem fi!

C: Si te-ai fi intors de te-as fi cautat? Am facut-o si disparusei! Cand am auzit de tine de la prieteni, erai deja cu tipul asta... oricine ar fi el.

M: Nu stiu... probabil ca nu.. atunci nu ai prea stiut cum sa iti explici sentimentele si, fix ca acum, vorbeam prea mult si faceam prea putin. Nu evoluam, C. Te tineam pe loc si nu era ....

C: Dar te iubesc si acum, Melania!

M: (tace cateva minute si bate in masa cu degetele ritmat) Fiul meu! Iata-l... Trebuie sa plec... Adio, C! Vei fi fericit mai curand decat crezi!

C: Buna seara, Melania!

O privea departandu-se din nou... cum se unduia si era gata sa cada din cauza presiunii ce se crease intre ei. Ce baiat mare pare sa aiba... cati ani o fi avand? 7-8 ? Dar cum asa? Au trecut doar 8 de cand plecase. Sau or fi trecut mai multi? Isi amintea doar ca a baut mult dupa ce a realizat ca nu se mai intoarce. O fi uitat ...

Zambetul si bucuria ce ii luminau fata copilului cand o privea pe mama sa venind spre el ii aminteau de el, in copilarie. De cand nu se mai gandise la mama sa... Era dureros.

Poc... s-a trantit usa. Alti oameni nu au auzit zgomotul, dar lui parca i s-au inundat urechile de durere. Au plecat. A plecat iar, si acum e definitiv, a plecat la un alt barbat... unul care a stiut sa o castige.

Dar e ceva chinuitor lasat in urma ... iese lasandu-si totul la bar si tipa dupa ei:
 MELANIA, ACELA E COPILUL MEU!

Dar Fericire de unde?

Nu ai nevoie de multe cuvinte ca sa spui uneori ca esti fericit.Si egoist.De ce?Pentru ca imparti implinirea ta doar prin cuvinte si ceea ce traiesti ascunzi,pastrezi doar pentru tine.Dar ai tot dreptul..da!..il ai.

Fiecare este fericit in felul lui..cu siguranta depinde foarte mult de noi..de scopurile si idealurile noastre,de caracter,de asteptari...astfel ca Fericirea pentru fiecare vine intr-un timp si dimensiune diferita.Si pleaca..atunci cand ii dai drumul.Sau cand ai nevoie de alta.

Cand esti fericit?

Uneori cand reusesti sa aduci un zambet pe chipul celui pe care il iubesti..

Sau cand te trezesti dimineata,dar nu simti oboseala curgandu-ti prin vene pentru ca ziua va avea un scop pentru tine..si tocmai a inceput.

Sau cand iti cumperi o carte din banii tai...

Sau cand iti gadila simturile mirosul vechi al cartilor de la biblioteca..

Sau aroma cafelei bauta la o ora oarecare si fara vreun motiv anume..

Sau aburul ceaiului care e acelasi ca si in copilarie.

Sau amintirile ce nu pot fi sterse nici de cea mai groaznica durere,de cel mai crud timp si de altfel,nu pot fi cumparate de toti banii din lume.

Dar si cele neplacute...devin motiv de fericire..paradoxal...pentru ca ai reusit sa treci peste ele,deci esti puternic!Si trebuie sa te apreciezi pentru asta.

Esti fericit mereu cand apare soarele...lumina e viata,iar caldura este esenta noastra.

Dar si chiar ploaia iti aduce implinirea...sa alergi prin ploaie,sa sari in baltoace,sa te uzi cu totul si sa te pierzi in nebunia unui sarut sub picaturile marunte si dese.

Sau cand scrii poezii!..ori le inveti pe cele care te reprezinta sau marcheaza in mod placut.

Sau canti...pentru altii si impreuna cu ei!
Sau desenezi o inima stramba si pui numele lui/ei in ea...e atat de copilaresc incat dupa aceea rupi sau arzi foaia,dar ai facut-o si asta conteaza.

Sau citesti o carte si te identifici cu vreun erou,ori din contra..critici totul, stilul prost ce te amuza pana la dezgust.Si pentru simtul tau rafinat..din nou..fii mandru!

Sau bei o bere,fumezi o tigara si spui linistit.."azi nu ma intereseaza nimic din tot ce e rau.nu vreau sa ma intereseze."

Sau cumperi un cadou pentru mama ta si te simti minunat cand zambeste,lacrimeaza si o vezi cum se bucura...ea e femeia ce ti-a dat viata!Fii fericit ca o ai.

Sau cand ii ceri inca ajutorul tatalui tau,desi poate nu mai ai nevoie,dar stii ca il faci mandru cand ii spui.."sunt copilul tau,voi avea mereu nevoie de tine"

Sau cand iti revezi prietenii si stii ca de acum totul va fi bine.

Esti fericit cand ceri iertare,insa spre a fi iertat,nu pentru a strange si mai mult cercul de superficialitate ce ne sufoca.

Si cand ierti..fa-o mai des,dar nu uita niciodata.Astfel nu vei mai fii ranit.

Esti fericit cand primesti un sms dragut..

Sau cand te suna vreun prieten si barfiti pana la epuizarea bateriei/creditului...si cand inchizi iti e mai dor de el.

Sau euforia dupa concertul trupei preferate.

Sau dupa o vacanta la mare...

Esti fericit cand vine vara!

Si iti poti indeplini planurile pe care ti le-ai facut un an intreg...

Cand spui "te iubesc"...si chiar o simti.

Dar mai ales..cand esti iubit.

Cand te tine mereu el/ea de mana si iti sopteste inapoi un "te iubesc" ce te tulbura.

Eu sunt fericita.

Sunt lucruri marunte.

E viata mea.

Blestemul zeilor

Voi bieti necugetati,

Voi slabilor...

Voi Oameni!

Cereti mereu iubirea,

Ori la final pieirea.

Nu stiti deloc petrece,

Deloc stiti pretui,

Darul ce Noi vi-l dam...

Acela de-a trai!

Gresiti mai mult de-o viata

S-apoi cereti povata

La cerul vostru larg,

Lacas al nostru sacru.

Noi,zeii,v-ascultam,

Mereu tot cugetam,

Va mai primim chiar ruga

De sincera-i sau nu.

Dar voi....voi Oameni!

Noi puri cum v-am lasat,

O cale ati gasit..

cu toti v-ati pangarit!

Ispita va e mama,

Si dragostea e dorul!

Mai sus de nemurire

Voi puneti viata scurta.

Rusinea va-nconjoara,

Dar voua nu va pasa..

O draga fata plange

Simtirea ce o lasa.

Voi va iubiti pe voi!

Ori ati uitat ce-i cinstea,

Aceea de-a gasi

Calea de inceput?

De cate ori va pasa?

Ispita va apasa!
iar noi..iertam mereu

Greseala ce-am creat.

Nu veti gasi nicicand

Ceea ce cautati!
Caci pe vesnicie

De ea veti uitati!

Asemenea cum voua

De noi chiar nu va pasa,

Asemenea si ea

In urma tot va lasa!
Caci e inselatoare,

Si falsa,si chiar scurta!
Mai buna-i suferinta..

Decat blestemul ei.

Voi ati ales minciuna

Caci fals va este chipul.

V-am dat asemanarea,

Dar nici ca ii la fel.

Noi sfere v-am creat,

Dar ati gasit pacat,

S-atunci v-am blestemat

In doua sa va rupeti!
Si sa cadeti in jos,

Departe de lumina

Unde-om putea veghea

Asupra voastr' etern..

Perechea sa ti-o cauti

Caci ea iti este pacea

Te-am blestemat pe tine!

TU,biet Om muritor!

Dar ceea ce nu stii

E ca n-o vei mai gasi,

Doar falsa-ti este firea,

De Noi!tu ai uitat.

Fii blestemat atuncea...

Sa nu cunosti iubirea!
Cei ce iti sunt mai dragi,

Ei nu te-or pretui,

Te-or face sa te chinui..

Platindu-ti de acum

Acel pacat cel mare

Ce-n inima se afla

Si ochii il tradeaza,

Nu te ascunzi deloc.

De cine te-ai ascunde?

De Noi oare ai vrea?

Dar cum sa reusesti

De Creatori sa scapi?

Nicicand in ast' lume

Tu pace sa nu ai!

Pe cel ce il iubesti,

Pe acela sa nu-l ai!

Dar daca vreodata...

Oi vrea a te intoarce..

Si sufletul ti-o plange,

Si sincer ai sa fii...

Noi te-om primi-napoi.

Nu plange,Tu,Om slab!

Nu iti grabi pieirea,

Ci lacrima cea grea

Tu cata s'o goneste!

Caci ruga ti-a ramas

Blestemul sa-l dezlegi..

De visul tau preascump!
De el ai sa te legi.

Cazand in nesimtire

Atunci noi ti-om aduce

O dulce mangaiere

Aceea ce-o ravnesti.

Fii blestemat doar

 De ai uitat de Noi! 

Aceea ce-i iubi,

Aceea nu-i gasi!

Autobuzul 226....Universul meditatiei liceenilor plictisiti de activitati prea matinale,prea nesemnificative,prea numeroase si cu siguranta,mult prea solicitante.Universul meu de 30 de minute.Piata Romana-Complex Comercial Rahova....Acelasi drum..aceleasi intrebari ..iar si iar...De ce faci toate astea?De ce nu simti nimic?De ce nu suni pe cineva sa ii spui cat de mult il/o iubesti?Nu ai pe cine...?...Ba ai...Dar...Sa spui sincer esti o incapabila din punct de vedere sentimental.Minti,manipulezi,planuiesti totul pentru simpla ta satisfacere,din toate punctele de vedere.Folosesti si arunci..fara o remuscare macar.DE CE?La ce bun ca lupti pentru ceva,iar cand obtii te plictisesti?Ai o problema..nu te-ai despartit de copilarie.Si nu in sensul pozitiv...Caci toti urmarim sa ne pastram inocenta si tineretea...Dar nu vezi ca ramai singura?Nu iti e frica?Deloc?