Hook Relase

Draga mea...



Mi-am dat seama ca am o sansa la fericire alaturi de tine, insa aceasta numai dupa ce, am invatat... cu greu, sa apreciez momentele, si sa ma eliberez de sub povara planificarii.
Prea frageda, prea rasfatata, prea jucausa, prea visatoare, dedicata idealurilor tale... prea frumoasa pentru a fi doar a mea... prea tot ca sa iti cer sa te legi de mine definitiv.
Ia-ma, sunt al tau, atat cat ma vei tine. Stiu ca echilibrul la care ravnesc il voi gasi in femeile frumoase, dar banal de simple... si ar fi ideal, nu? Ideal daca nu te-as fi cunoscut niciodata si daca nu mi-ai fi ramas ca o amprenta in minte. Si o sa te dau pierzaniei de fiecare data cand nu mai te mai suport, spunandu-mi mereu ca nimeni nu are nevoie de o pustoaica descreierata... fara minte!
Din contra, si ce mai minte! ... Cred ca aceasta mi te fura. Nu ma tem deloc de alti barbati, cum ma tem de mintea ta inca din momentul in care am descoperit-o prima data... este cam asa... admiratie pentru sclipirea ei, apoi enervare, neliniste, frustrare.. si frica.
Vesnica exploratoare... a frumosului trupesc si a celui spiritual. Te hranesti cu toate acestea si apoi te gandesti ce a mai ramas de iubit. Innebunita de descifrarea oricarui mister al vietilor noastre, nu poti accepta simplitatea vietii... nu te mai pot retine o data ce ti-ai pus in gand sa cuceresti lumea... Trofee peste trofee, si uneori obosesti pentru o vreme, iar atunci... te intorci. Cu noroc am fost eu cel pe care l-ai ales ca loc de refugiu. Draga mea, dar nu este nedrept sa ma iubesti doar in momentele tale de oboseala?!
Da, sunt egoist. Si nebun ca m-am lasa sa pic in jocul acesta in rolul aceluia care pierde. Nu stiu cum am ajuns aici, dar nu ma mai pot uita la femeile cumsecade, la acele modele de neveste ideale... decat in momentele mele de oboseala! Mereu cu speranta ca, intr-o zi, tu te vei transforma intr-o astfel de femeie...
Ce nebunie! Sa iti doresti sa metamorfozezi o nimfa ... intr-o femeie ce isi accepta cearcanele de sub ochi si care nu se mai deranjeaza sa se gateasca pentru barbatul ei in fiecare zi....
Stiu ca iubesti. Ca poti sa o faci. Iti iubesti mama, tatal, pe tine, cartile tale, filmele, cafeaua neagra, vinul rosu si zaharul... Chiar si pe mine m-ai iubit, dar nu o mai faci cum mi-as dori eu. Nu m-ai putut iubi niciodata cum am facut-o eu. Insa ma resemnasem.
Si iti jur ca am vrut sa raman locul tau de refugiu intotdeauna, in momentele-ti de lucidate sa te intorci la mine, dar uite cum au trecut ani, si nu luni ... cum speram eu la inceput! Si te vreau si mai mult...
Vreau sa scap de tine, dar nu am puterea aceasta...
Te-ai indurat tu insa de mine... si m-ai eliberat. M-ai parasit si mi-ai redat libertatea.
Muza a nebuniei, iti voi pastra amintirea celui mai frumos zambet... si celui mai salbatic sarut!



A.